Pentru mine la Microistoria a fost foarte emotionant sa vad intalnirea a 3 generatii. Generatia parintilor mei, care erau in sala, generatia copiilor nascuti dupa revolutie si generatia mea, a celor care am trait revolutia si transformarile ei in adolescenta.
Pentru mine si probabil pentru noi toti cei care am vorbit, a fost o experienta dincolo de ce puteam crede ca aduce un eveniment de acest gen.
A fost pentru prima oara cand am inteles cu adevarat valoarea unui regizor, al carui rol l-am simtit ca era sa aduca in scena partea cea mai autentica a fiecaruia dintre noi, cei care ne-am spus povestea. Am vazut pas cu pas cum fiecare si-a umplut rolul asumat, cu respect pentru ceilalti vorbitori si pentru audienta. A fost o tensiune care m-a tinut in lacrimi primele 3 speech-uri si ultimele 9 🙂 A fost atat de uman si real, de parca as fi trait atunci povestea fiecaruia.
Toti cei care au participat la organizarea acest proiect sunt oameni care au dincolo de limitarile si dorintele lor, acel dram de disponibilitate pentru a face ceva bun pentru altii, nu doar pentru ei.

Si va multumesc!

In ordinea numerelor de pe tricouri (a timpului de interactiune) iata feedback-ul meu:

Peter – esti nascut sa creezi spatiul pentru oameni a.i. sa existe in povestea lor. Este magic ce faci si modul in care „fortezi” transformarea in fiecare. Keep doing it! Sunt aici ca sa contribui si imi doresc sa tinem legatura si sa facem ceva impreuna. Sunt omul care „livreaza viata” asa ca nu ezita sa ma folosesti in proiectul vostru sau oriunde simti tu ca pot contribui.

Cristina – esti magicianul din spatele cotinei care face lucrurile sa se intample. Ma bucur ca te-am cunoscut si ca ai mai ramas la discutia de dupa eveniment. Cred, ca si tine, ca putem aduce schimbare in Romania si ca astazi este atat de mare nevoia … mai mult, simt, ca exact cum ACUM este momentul pentru tine, mine si toti cei prezenti sa o facem, sa ne aducem contributia. Conteaza deci pe mine, oricare ar fi raspunsul meu la intrebarea pe care am pus-o retoric ieri la finalul povestii mele.

Florentina – Cristina a facut lucrurile sa se intample, tu le-ai facut sa functioneze. Multumesc pentru tot ce a ajuns la mine direct sau indirect. Iti sunt recunoscator pentru „anonimitatea” contributiei tale

Paul – pe tine te cunosc de cand aveam Project Bar si de cand am facut in 2007 prima petrecere Gay. A fost cea mai misto pentrecere ever pe care am facut-o acolo. M-am bucurat sa te regasesc aici si sa te vad pe scena umpland spatiile dintre public si scena precum si spatiile dintre povestile noastre. Keep doing it, you are magic too!

Lucian, Adi si Alexandra – cu voi am interactionat mai putin direct insa voi ati tinut pe umeri spectacolul de la concepere pana la nastere. Va multumesc tuturor si fiecaruia in parte. Multumesc si Multumesc, Multumesc, Multumesc 🙂

Si nu in ultimul rand vreau sa va multumesc celor care v-ati spus povestile in care m-am scufundat fara sa imi tin respiratia … m-ati luat cu voi atat pe mine cat si pe fiecare din cei din sala. Va multumesc. Parinti mei care au fost acolo mi-au spus, emotionati la final, ca nu credeau ca pot vedea atatia oameni minunati intr-un spatiu atat de mic …

 

A fost o emotie si o bucurie sa fiu parte din acest proiect si sa pot vorbi pe acea scena, dandu-mi voie sa fiu mai mic decat povestea mea, pe care sper ca am lasat-o sa ramana acolo in sala exact asa cum si voi ceilalti ati facut cadou audientei, emotia voastra pusa in cuvinte.
Dincolo de toate am avut bucuria sa intalnesc vocile noii generatii care mi-au dat speranta ca exista oameni care isi vor asuma si ei rolul de a vorbi. V-am vazut pe voi, noua generatie care aveti curajul sa spuneti in public ce ati trait si aveti deja maturitatea intalnirii constiente cu limitarile spatiului social in care traim.
Si aveti dorinta de a face o schimbare.
Multumesc.
Andrei

Leave a Reply