noi2

Ma uit la tinerii de langa mine, imi aduc aminte de inceputul relatiei si parca reintru in acel inceput.

E asa de frumos cand o intalnesti, cand stati si vorbiti si totul are sens. Ah ce ne potrivim si o plac si simt ca ma place. E asa o energie intre noi, parca nu mai exista nimeni altcineva. Oau, simt ca nu mai am rabdare dar parca imi place sa mai aman pana o sa ramanem singuri si o sa ne redescoperim si redescoperim la infinit. O sa facem dragoste cu chef nebun si fara limita toata noaptea si ziua si pana nu o sa mai putem sau vrem. Toata lumea se invarte doar in jurul vostru. Parca nimic altceva nu mai exista decat daca vrem noi. Si parca ce vrea ea vreau si eu. In fiecare zi ori e ceva nou de descoperit la ea ori mor de nerabdare sa o revad si sa reintalnesc placerea cu ea.

Beau un ceai pe o terasa si 2 tineri se giugiuliesc langa mine. Mi-au trezit aceste amintiri frumoase de inceput de relatie. Ce frumos ar fi sa fie relatiile asa dupa ani si ani …

Ei bine nu se poate … iar pe cei care spun ca le merge asa tot timpul in relatie nu ii cred. Relatia dupa un timp incepe sa aiba de toate, dragoste si plictiseala, amor si respingere, impreuna si singuri. Probabil stiti si ati trecut prin toate cele enumerate mai sus. Intrebarea pe care v-o pun este: merita? Merita sa treci dincolo de iubirea de inceput? Merita sa primesti, sa simti si partea negativa? Ce primesti in schimb? E ceva mai mult sau mai intens? Ma-ndoiesc ca se ridica la inaltimea senzatiilor si trairilor de la inceput. De ce sa nu caut extazul? Doar ca sa accep maturizarea? Sa inghit povestea ca „nu se mai potriveste la varsta mea sa tot incep relatii”?

Pana la urma sunt intr-o relatie de mai bine de 12 ani si de ce oare nu mai caut extazul. Poate undeva mai vreau dar dorinta nu mai e asa de mare si parca si extazul arata altfel acum. Am descoperit altceva, placerea continuitatii unei relatii dincolo de tineretea ei. De cativa ani ma simt intr-o lume noua pe care nu o cunosc, relatia la maturitate. Putini ajung aici si si mai putini sunt fericiti. Altii o iau de la capat in speranta ca acum o sa fie mai bine insa stim cu totii ca daca incercam acelasi lucru asteptand alte rezultate doar probam definitia nebuniei.

Pentru mine cand am ales sa trec de acest moment si sa continui relatia a fost revelator asupra vietii mele. A fost atunci cand in sfarsit m-am uitat inapoi in toate relatiile de pana atunci si am vazut paternul dupa care am/au functionat. Am vazut cum am cautat sa gasesc o femeie dupa modelul indus de familie si de societate, cum am ales-o, cand m-a ales si ea :-), cum am iubit-o si apoi usor, usor totul se diminua, se consuma si parca nu mai ramanea nimic, sau nu mai ramanea suficient ca sa existe.

De data asta am ales-o insa din nou tot pe ea si acum ea este exact cum e ea si eu o iubesc cand pot sa o iubesc in fiecare cllipa, mai mult sau mai putin. A fost momentul in care am constientizat ca dragostea imi apartine, nu ea ma face sa o iubesc ci eu aleg sa o fac sau nu. Deocamdata este cea mai frumoasa relatie a mea de pana acum si … parca deabia incepe 🙂

Vrei sa aflii mai multe despre relatii, despre cum poti schimba ceva in ele? Te astept la evenimentul Oltei din 27 noiembrie unde voi fi si eu prezent.