Momentul in care intri in grupul barbatilor din trib

By noiembrie 9, 2018Blog, Tatal

Zilele trecute un prieten imi spunea „Vreau ca baitul meu sa ajunga mai departe decat mine. Vreau ca el sa nu fie nevoit sa treaca prin ce am trecut si eu. Vreau ca el sa poata beneficia cumva de experienta mea ”


In 1988 eram cu gasca pe deal. Acolo unde panta era cea mai abrupta erau 2 copaci si undeva sus intre ei era legata o funie paralela cu pamantul. Pe la jumatatea ei o alta funie atarna perpendicular pe pamant. Prindeam cu mana acea funie si urcam cat puteam de mult pe panta. Apoi strangeam picioarele sub noi si funia ne balansa purtandu-ne deasupra vaii si inapoi.

Acest „leagan” se numea SCRÂNCI si era undeva pe deal acolo unde mergeam eu la tara in vacatele de vara.


In unele triburi care traiau in jungla exista un moment bine ales in viata fiecarui adolescent. Toti barbatii tribului mergeau la vanatoare si adolescentul era lasat sa vaneze singur fiara. Cu siguranta contextul era creat a.i. sa fie cat mai protejat dar, tot cu siguranta, adolescentul avea sansa de a omora SINGUR fiara.


In acea zi de vara in 1988 eu m-am urcat cel mai sus, abia mai putand sa tin funia scranciului cu o mana si mi-am dat drumul. Am vazut privirile speriate ale celorlati. Inima imi batea si mie tare in piept dar stiam sigur ca asta este ce vreau sa fac: sa ma dau cel mai de sus. Si asa a si fost, cand eram deasupra vaii erau cam 7m sub mine pana la pamant. Pluteam, reusisem, desi eram cel mai mic ca varsta din gasca ma dadusem cel mai de sus.

Atunci, chiar atunci, timpul s-a oprit pentru prima oara in viata mea. A fost ca celebra scena din Matrix. M-am uitat inapoi la cei de pe deal si i-am vazut nemiscati cu ochii ingroziti. O clipa nu am inteles de ce, apoi am simtit ca mainile mele nu mai tineau funia. Ramasesem in aer. Nu voi uita niciodata acea milisecunda de imponderabilitate intre 2 batai ale inimii, inainte sa primesc informatia exploziva a riscululi inevitabil in care eram.


In triburile de care va spuneam cand adolescentul vana fiara, devenea unul dintre vanatorii tribului. Din acel moment era privit de la egal la egal de catre barbatii tribului. Era onorat si apreciat pentru curajul sau. Era momentul trecerii de la copil/adolescent la om mare/barbat. Nu era finalul calatoriei. Cu siguranta existau si vor fi existat tot timpul vanatori mai buni ca el insa din acel moment el putea vorbi de la egal la egal cu ei, cu barbatii, fiindca si el era acum unul dintre ei. Acum stia sa isi asume riscuri si cunoastea valorile tribului.


La noi in „trib” pe la 14 ani primesti o chestie care se cheama buletin. Cam tot pe la varsta aia treci si la liceu unde lucrurile difera mult de scoala generala si incepi cei 4 ani de asteptare pana vei conduce masina. La 18 ani, in sfarsit poti face legal orice vrei si esti singur responsabil de tot ce faci.

In 1988 aveam 13 ani si ramasesem suspendat in aer uitandu-ma inapoi la privirile speriate ale celor din trib. Lucrurile s-au miscat apoi foarte repede. Am ajuns brusc jos unde fiind panta m-am rostogolit mult pana m-am oprit. M-am ridicat in fund si m-am uitat la mana stanga pe care o simteam ciudat. Arata si ciudat. Undeva mai sus de incheiatura ambele oase pe care am aflat ulterior ca le cheama radius si cubitus, erau intrerupte si continual putin mai dintr-o parte. Acum aproape ca nu o mai simteam, nu o puteam misca, imi venea sa lesin. Le-am aratat celorlalti mana si m-am lasat sa cad pe spate. Aveam sa aflu ca era o fractura cu deplasare.

Reusisem, numeni nu avusese curajul sa se dea atat de sus.

—–
Cum ar fi ca experientele prin care alegi sa treci copil/adolescent fiind sa fie alese de tine dar asistate de un adult experimentat. Mai mult, momentul in care treci prin acea experienta sa fie urmat de recunoasterea ta pentru ce ai reusit sa faci. Recunoasterea ta ca barbat. Cum ar fi ca acel barbat care te asista si iti recunoaste curajul sa fie chiar tatal tau care te strange in brate si iti spune ca te apreciaza si ca abia asteapta sa afle cine vei deveni, doar atat!

In acest weekend plec cu Matei (in curand 11 ani) la un Survival Camp cu @Daniel Pisica ( cascador profesionist, alpinist, salvamonist, campion national arte martiale etc.) iesire organizare de Wild-thing – multumita lui Paul Calin.

Ma bucur sa pot fi alaturi de baiatul meu in aceasta incercare pe care el a ales-o: sa invete sa isi faca in conditii extreme un loc unde sa doarma in padure, fara cort, sub cerul liber, in noiembrie, impreuna cu alti cativa barbati pregatiti pentru aceasta aventura. Vom dormi probabil cu randul si la un moment dat va fi si el la rand sa stea treaz si sa ii vegheze pe toti ceilalti barbati care dorm, el fiind singurul care ne poate trezi daca vede vre-un pericol.

Tie ce ti-ar fi placut, sa te dai in scranci cel mai de sus sau sa vanezi o fiara?

Photo by Kenniku Tolato on Unsplash

Leave a Reply