Masculinitate, Feminitate și Te iubesc

By septembrie 13, 2018Barbatul, Blog

Stăteam cu ochii închiși la meditația de dimineață. Eram la Telega, vara asta, în curte. Era liniște. Toți dormeau. Mă simțeam bine. Era liniște, pace, echilibru, singurătate plăcută. Brusc în ureche cineva mi-a șoptit clar și rar: „Te iubesc”. Am tras aer în piept și am deschis ochii. M-am uitat în stânga, în dreapta nu era nimeni. Nu am văzut nici un om. Ciudat, auzisem atât de clar. Am zarit-o tutuși pe ea, undeva pe prispa casei. Era acolo de multă vreme. În fiecare an crează cu răbdare, picătură cu picătură, acea aromă magică pe care o aduce ușor in florile sale și de-acolo aerul o poartă până la nările mele. Caprifoliul, aceasta energie feminină îmi spunea în acea dimineață, învăluindu-ma cu aroma ei, atât de clar: „Te iubesc, am făcut aroma asta pentru tine. Primește, bucura-te de ea, bucura-te de mine.” Am tras aer în piept din nou, cată feminitate în acea energie. Am rămas o vreme acolo, era magic.

[…]

Eram în Samothraki. Tocmai vizitasem Sanctuarul Marilor Zei. Oltea și copiii erau la camping. Am simțit nevoia să intru în apă. Acela nu era un loc unde lumea să facă baie. Eram singur. Apa era agitată. Erau valuri mari dar care nu se spărgeau. Se ridicau și coborau cam 1-2 m la fiecare cinci secunde. Vântul bătea destul de puternic. M-am dezbrăcat și am intrat în apă. Am simțit cat de uriașă este această imensă întindere de apă și mă simțeam precum o fărâmă de nisip pe inelul lui Saturn. Am văzut cum mă poate spulbera în orice clipă. Dar nu m-am simțit deloc amenințat. M-am simțit purtat în brațe de această nesfârșită energie a apei și a vântului. Am închis ochii și mi-am adus aminte ultima oară când am simțit marea dezlănțuită. Eram la navigație, vântul era puternic, făcea catargul să geamă sub presiunea uriașă din pânze. Mi-am mai adus aminte când m-am dat odata cu kiteul și la un val m-am desprins de apă. Vântul m-a purtat câțiva metri în aer ca pe o mica bucata de hartie. Eram aici, acum din nou in contact cu apa, cu vântul. Simteam vibratia apei. Simteam regulile nespuse ale oceanului pe care daca nu le respecti esti spulberat. Simteam masculinitate pe care mi-o punea la dispoziție, mi-o oferea apa, mie, în acel moment. Simteam puterea continuta din dragostea marii. Pieptul mi s-a expandat și m-am lăsat să cobor sub apă. Am rămas nemișcat atent să simt puterea imensității apei. Nemiscat, sub apa, auzeam în urechi cum tone de nisip fâșâie în șoaptă la urechile mele: „Te iubesc”. Am scos tot aerul din piept si am iesit la suprafara. Am ieșit apoi pe mal și m-am uitat spre orizont. Eram în pielea goală, stăteam în picioare, față în față cu aceea uriașă energie masculina. Mi-am adus aminte de caprifoliu. Feminin, masculin. Inspirație, expirație. Simțeam cum pleacă din perineu o vibrație efervescentă și urcă pe șira spinării până în creștetul capului de unde explodează pe tot spatele și apoi se întinde în vibrații pe tot corpul.

Oau, ce forme frumoase capătă masculinitatea pusă în cuvinte. Enjoy!

Tu esti barbat sau femeie? La tine cum este? Dacă nu-mi pot spune aici, scrie-mi măcar dacă rezonezi.

One Comment

Leave a Reply