Nu am mai fost la cinema de multa vreme. Sambata am lasat copiii la bunici si de dimineata pe la 11 si ceva eram la cinematograf. Oau de cand nu am mai iesit „in lume”. Primul lucru care m-a izbit a fost „fabrica de construit paternuri” care functioneaza pe banda rulanta acolo. Ma refer la locul de unde iti cumperi popcorn si dulciuri. E ca o mare jucarie de plastic care canta si atrage lumea. Miroase a zahar caramelizat si iti zambeste imbietor parca spunand: „cumpara-ma, o sa iti placa de mine”. Iti hraneste acele placeri vinovate in care mananci popcorn si bei cola iar la final iti cumperi si niste jeleuri ca apoi sa asociezi experienta culinara cu sentimentul grandios al vizionarii unui film la o calitate foarte buna si impreuna cu prietenii. Si uite asa inca de cand te hotarasti sa mergi la cinema punga de popcorn este acolo in peisaj, in portofelul si stomacul tau. Dupa ce am ales sa cuparam apa la 1/2l care costa 8 lei sticla am ramas socati vazand familia „cinema mall” – mama, tata si 2 copii luand family pack-ul de popcorn si sucuri. Parca duceau saci de mancare in brate.
Am vizionat Interstellar si il recomand, merita vazut! Este un film bine facut care te poarta intr-o calatorie de emotii si o goana in care incerci sa iti explici totul si sa pui cap la cap informatiile pe care le primesti sperand ca o sa iti construiesti puzzle-ul intregului film.Nu o sa va povestesc filmul insa o sa va scriu 3 lucruri pe care acest film mi le-a starnit.
Primul are legatura cu filmul american in general. Inainte sa inceapa Interstellar erau reclame la alte filme si unul dintre ele era de actiune clasic cu gangsteri. Tanarul care e bad guy dar e totusi un baiat bun in interiorul lui si probabil scapa cu bine si cu ceva bani cu care sa isi inceapa noua viata. Imi dau seama cat de mult m-a influentat pe mine acest scenariu in care totul e pe muchie de cutit insa la final se rezolva si gata o sa fie bine. Am fugit o lunga perioada din viata mea dupa acea senzatie ca intr-o zi totul o sa fie bine, la locul lui, fara sa imi dau seama ca atunci cand totul este la locul lui si este liniste nu mai am nici un gand care ca sa determine sa fac ceva, este defapt momentul in care se termina viata – pana la urma asta e si frumusetea ca tot timpul avem ceva de facut, o intentie care ne trage catre ea si care ne da incercari si bucurii.
Al doilea lucru pe care vreau sa vi-l spun este ca filmul este construit pe o tema actuala si anume ca omenirea a ajuns acum la momentul in care noi oamenii constientizam ca ne autodistrugem. Deja influentam clima care a inceput sa se schimbe devenind extrema si autodistrugatoare. Da, chiar daca vreti sau nu sa credeti este un adevar faptul ca modul in care este construita societatea are ca rezultat noi generatii de tineri care doresc ca „fie cei mai buni” sa „reuseasca financiar” si sa castige un loc in fata in ierarhia sociala independent de consecinte. Filmul surprinde lumea intr-un moment iminent pentru noi spectatorii dar care nu stim exact cand o sa vina. In viata noastra, a copiiilor nostri sau a nepotilor. Filmul se petrece exact in acea perioada in care dezechilibrul s-a produs. Plantele modificate genetic incep sa distruga conditiile in care oamenii pot trai. Oamenii cauta ca sobolanii sa paraseasca corabia.
Iar cel de-al 3-lea lucru pe care vreau sa vi-l spun este cel mai drag mie fiindca se refera la relatia parinte copil. Filmul creeaza contextul de a vedea atat de clar ca fiecare dintre noi are in el toate piesele pentru a-si construi destinul lui. Diferit de cel al parintilor. Parintii sunt doar niste spectatori la viata copiilor lor putand doar sa aplaude sau sa huiduie de acolo din scena. Filmul potenteaza un insight pe care eu unul l-am avut si in care am vazut atat de clar ca fiecare dintre noi vine pe lume cu toate resursele pentru a-si construi viata care sa il implineasca. Tine numai de noi sa constientizam si sa ne ASUMAM viata pe care am primit-o cadou.
You are welcome in this life, please enjoy!
