În fiecare femeie există exact acea femeie pe care tu ți-o dorești

By octombrie 5, 2018Barbatul, Blog

Când m-am îndrăgostit era minunat. Eram 100% prezent cu ce simțeam pentru ea și ea pentru mine. Eram acolo împreună, doar noi 2, ca să primim și să oferim exact ce ne dorim și ce ni se cere. Adu-ți aminte de momentele în care ai făcut dragoste proaspat indragostit. Adu-ți aminte cand ti-a soptit pentru prima oara „Te iubesc”. Adu-ți aminte de momentul în care mâinile tale îi descopereau corpul și invers. Intră în acel spațiu în care prezentul te absorbea si ai lăsat la o parte toate inhibițiile. Adu-ți aminte cum a fost când ai simțit că esti perfect exact asa cum esti. Adu-ți aminte cand te-ai simtit ca o zeiță, ca un zeu. Adu-ți aminte de acele momente în care dorințele voastre s-au luat în brațe îndrăgostite una de alta.

MAGIC, însă a trecut.

Acum sunteți în viața de zi cu zi în care știți foarte bine că relația de cuplu este ceva la care trebuie să lucrați ca să funcționeze. Din păcate nu întodeauna aveți timpul și disponibilitatea s-o faceți. Acum rămaneți tot mai des cu dorințele pierdute cumva intre cuvintele pe care i le spuneți pentru că el/ea nu le mai găseste, nu le mai recunoaște.

Acum câteva zilele am cerut pe Facebook femeilor să-mi spună care sunt dorințele lor de la bărbați. Foarte multe au răspuns pline de curaj, drag și bucurie. Când le-am citit însă mi-am adus aminte de Oltea și de mine. Am simțit așa cum simțeam acum câțiva ani, presiune.  O simțeam de fiecare dată când încercam să rămânem doar noi doi, printre picăturile unei ploi torențiale ale sarcinilor din timpul fiecarei zile. Ne vedeam in bucătărie și discutam sperând că de data asta o să meargă, o să reușim să fim în aceeași poveste ca la început. Însă de cele mai multe ori ieșeau scântei, aerul se încingea între noi și pielea se umplea de transpirație și nimic minunat, cum știam că se poate și că am mai trăit, nu se întâmpla.

De ce?

De ce când femeia îi spune bărbatului ce-și dorește de la el se face liniște? Și apoi gălăgie.

Exact așa s-a întâmplat și în exprimentul pe care-l am pe Facebook. După ce am dat bărbaților lista cu dorințele femeilor, s-a făcut liniște. A doua zi câțiva au încercat să răspundă și apoi multe femei au intrat ca să explice și să discute despre cum e mai bine și cum nu e mai bine,  despre ce simt ele când bărbatul le răspunde.

Nu spun că e rău ce s-a întâmplat. Spun doar că și eu am fost în aceste discuții interminabile pe care nu le-am clarificat continuându-le. Nu invalidez aici nici o opinie de-a voastră. Fiecare își are calea și viața lui. Eu vorbesc despre mine fiindca am ajuns să am în relația mea de cuplu cea mai puternică sursă de energie, de conectare cu mine și cu energia mea. Și ea la fel.

Eu am renunțat demult să mai caut o soluție prin discuția care vine instinctiv de a ne enunța dorințele și aștepta satisfacerea lor. Eu am învățat pas cu pas, cum să-mi transform dorințele într-o sursă de putere și astfel m-am întâlnit cu masculul din mine. M-am întâlnit cu aceea energie uriașă care stătea acolo și era risipită cu fiecare ejaculare, dintr-un spațiu de incontinenta, dintr-o nevoie de eliberare a ceva ce nu mai puteam ține în interiorul meu, energia sexuala. Dacă vă pare prea intim, prea privat, puneți vă mâinile la urechi, ochi, însă este atât de normal momentul încât nu știu cum altfel l-aș putea spune. Atât de puțini oameni înțeleg relația de cuplu și sexualitatea ca pe o sursă de energie. Atât de mulți oameni inteleg sexul ca pe o eliberare de energii cu care nu mai știu să stea în armonie si practică același lucru toată viața sperând că de data asta o să fie mai bine, o să iasă altfel?!

Din momentul în care am învățat să stau cu adevărat în energia masculină mi-am întâlnit în sfârșit partenera ca pe o energie feminină. E ca si cum ai fi mâncat toată viața zmeură ținându-te de nas și dintr-o dată încerci să mănânci fără să te ții de nas (dacă nu ați încercat până acum vă rog să o faceți ca să înțelegeți ce vreau să spun – mă refer la zmeura desigur). E cu totul altceva.  Acum și pentru cei care au nevoie de logică: dacă până atunci eram la modul de tranzacționare a dorințelor, fie ea și cu momente emoționale frumoasă împreună, totul a căpătat o nouă dimensiune. Am învățat să intru în instinctul meu masculin de prădător. Am învățat să o aștept și nu să mă focusezi să îi explic ce cred eu că ea ar trebui să facă diferit. Am învățat cum să-i dau șansa și oportunitatea să se deschidă, să aibă curajul să lase energia ei feminină să preia controlul corpului ei. Am învățat că în fiecare femeie există exact acea femeie pe care tu ți-o dorești pentru că tu ești cel care sădește dorința ta în energia ei. Da-i voie să se fie pe scenă și las-o să fie admirată, las-o să se simtă zeiță ca apoi să-și întâlnească zeul. Când energiile noastre se întâlnesc în acest nu mai ies scântei deși aerul frige și pielea transpira.

Unii ați scris în aceste posturi, unii doar ați citit unii ați văzut filmarea alții doar citiți acum articolul. Întrebarea mea este: câți dintre voi sfârșiți seriile și liniștea și dorințele voastre, seara, în discuții lungi în bucătărie? Câți dintre voi femeile aveți bărbați pe care îi iubiți dar ați vrea să se schimbe doar un pic și gata totul o să fie bine? Câți dintre voi nici măcar nu îi mai iubiți? Câți dintre voi nici măcar nu aveți un partener pentru că ați început atâtea relații și nici unul nu s-a potrivit, nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor voastre? Câți dintre voi bărbații v-ați simțit presați de dorințele și cerințele femeilor din viața voastră? Câți dintre voi ați simțit că v-ați pierdut libertatea când v-ați căsătorit? Câți dintre voi dacă ați fi întrebați ce ați face diferit, ați spune că nu v-ați mai căsători? Câți dintre voi faceți tot ce puteți voi mai bine ca să aveți o relație minunată plină de conectare cu partenera voastră dar până la urmă tot la discuția din bucătărie ajungeți? Câți dintre voi vă simțiți atrași de alte femei și vă e teamă c-o să vină momentul în care o să trebuiască să alegeți încotro? Câți dintre voi nu ați făcut-o deja?

Dragă femeie și dragă bărbat, cât timp mai ai de gând să îți permiți să trăiești în acest spațiu? Cât?

Leave a Reply