Eram deci proaspăt căsătoriți după aproape 4 ani de relație. Trecusem cu bine evenimentul nunții și am reintrat în viața noastră obișnuită. Am ales să ne întoarcem în România și să ne împlinim visele aici (în poza ne vedeți după ce cumpărasem o dubă, o umplusem și eram gata de plecare către România). Eu să mă fac antreprenor și ea să își deschidă un biroul de arhitectură.
Au trecut alți 4 ani. Anii trec repede, secundele trec greu … și POC s-a rupt, trecuse, dragostea trecuse. Ceasul s-a oprit, am început să aud secundele care băteau pe loc tic tic tic, fără tac. M-am trezit întrebându-mă dacă mai vreau sau nu sa trăiesc cu Oltea. Nu îmi mai plăcea de ea. Nu mai simțeam pentru ea ce simțisem înainte.
Țin și acum minte momentul. Era seara, lumina aprinsă, eram în sufragerie noi 2 pe canapeaua maro, am lăsat cuvintele să iasă. I-am spus ce simt și apoi s-a lăsat liniște, o liniște de sfârșit. Parcă totul dispăruse. Timpul nu aveam cum să îl dăm înapoi să înodăm de unde s-a rupt mai ales că nu știam de unde … A fost un sentiment foarte greu și singurul lucru care ne mai ținea acolo pe canapea era faptul că fuseserăm împreună toți acești ani. Mă refer la faptul că în toți acești ani crescuserăm împreună. Deși acum goliți de sentimente eram totuși în același punct.
Nu am vorbit mult dar am am spus amandoi acelasi lucru în cuvinte diferite: „vreau sa fiu fericit! Nu știu cum dar știu ca asta îmi doresc”. Am ales împreună în acea zi să ne căutăm fericirea oricare ar fi ea, împreună sau nu. Nu am mai plecat să caut fericirea cu Oltea ci să caut fericirea MEA! Și am mai ales ceva: să fim 100% onești cu ce se întâmplă cu noi. Sună bine, însă știți oare cât este de greu să fii onest 100% cu partenerul când o condiție sine-qua-non este să fii onest 100% cu tine însuți?
Când am încheiat acea discuție și m-am ridicat de pe canapeaua maro eram alt om. Ma simțeam liber, liber să caut fiind în același timp într-un spațiu de siguranță. Ceasul a început din nou să bată tic, tac, tic, tac. Am început să mă întreb cine sunt eu, ce mă face pe mine fericit? De ce am ales-o pe Oltea, de ce m-a ales ea pe mine? Cum a fost în celelalte relații din viața mea? De ce s-au încheiat? Ce am căutat în fiecare femeie cu care am avut o relație? Am început să citesc cărți pe care nu le-aș fi citit în mod normal. Am început să văd și să aud lucruri pe care în alte circumstanțe le-as fi ignorat. Am mers la cursuri, am cunoscut oameni inspiranți și multe altele.
Apoi, cândva, într-o zi, am văzut ceva foarte clar: am văzut un pattern în care trăisem până acum în fiecare relație. Am văzut cum pe de-o parte în fiecare relație din viața mea m-am îndrăgostit și dacă eram întrebat de ce o iubesc nu aș fi putut spune mai mult de faptul că simt asta. Pe de altă parte am văzut cum oamenii stau împreună pentru că în mod complementar își rezolva unul altuia nevoi de siguranță, apreciere, afecțiune și multe altele. Oamenii apoi cresc, nevoile se schimbă, nu mai sunt complementare și POC nu se mai plac, nu se mai acceptă nu se mai iubesc … Am văzut și valorile care stau la baza alegerii mele a partenerului. Am crezut că sunt valorile mele însă în mare parte sunt ale familiei, ale societății. Eu doar mi le-am asumat mai mult sau mai puțin conștient.
Acesta a fost o mare revelație în viața mea și a fost și momentul în care am ales să întrerup acest pattern în care trăisem. Nu știam însă cum. Știam doar că dacă voi începe o altă relație folosind același model voi avea aceleași rezultate. Poate va dura puțin mai mult relația dar până la urma tot acolo voi ajunge, la sfârșit … Cum puteam oare să schimb?
Cum am schimbat și cum de suntem împreună o să vă scriu maine.
Și ca și ieri vă invit să vă uitați în relațiile voastre actuale și trecute și să vedeți paternurile pe care le cărați. Spre exemplu pentru mine a fost șocant când am conștientizat cât de important fusese pentru mine că Oltea era o tânără cu facultate (arhitectă), de familie bună așa cum m-au învățat mama și tata că e bine … și multe altele … Uitați-vă la televizor, în reviste și în cărțile care v-au plăcut și vedeți ce ați ales de acolo și regăsiți cu bucurie în partenerul vostru. NU e de rău! E doar ceva ce e posibil să treacă și nu știu cu ce mai rămâneți după aceea. O sa îl/o iubiți în continuare? Eu unul nu prea mai rămăsesem cu nimic din ce îmi doream de la Oltea …
