O să vă scriu aici în rândurile care urmează cum am reușit sa am o relație de cuplu care ne oferă dragoste, împlinire și echilibru chiar dacă la un anumit moment dragostea dispăruse și am plecat să ne căutăm fericirea oricare sau oriunde ar fi fost ea.
Eram in relație cu Oltea de 4 ani. Toate bune și frumoase. Am fost crescut și educat să fiu un cavaler, să deschid ușa, să spun „Sărutmâna”, să aduc flori și să ofer scaunul în autobuz. Când Oltea a început sa bată apropouri despre căsătorie eu am început să caut în arhiva educației primite ce era de făcut. O iubeam, ne simțeam foarte bine împreună dar „am găsit scris” alb pe negru că pe termen lung NU MERGE așa fără căsătorie. Cel puțin nu cu Oltea. Mulți dintre prietenii mei se cam căsătoriseră deja. Unii aveau și copii. Am fost crescut într-o familie echilibrată … ce era să fac? Era timpul să fiu un adevărat cavaler. Am ales momentul, am mers la malul mării și am cerut-o în căsătorie inspirațional și romantic.
Între noi nu se schimbase nimic. Eu îmi făcusem datoria și Oltea era fericită și împlinită. Fusese cerută în căsătorie și acceptase. Nu eram cavalerul pe cal alb însă eram bun din punct de vedere profesional eram pe drumul unei cariere promițătoare în IT și peste toate eram simpatic și plin de viață. Ea era arhitectă, lucra într-un birou de arhitectură, avea o gramadă de idei și îmi deschidea ochii în ceea ce privește spațiile așa cum sunt ele construite și cat de ușor prin linii și culori pot da viață și emoții bucăților de beton. În plus era tânără, frumoasă și cu chef de viață. Ne potriveam perfect, ah ce cuplu minunat!
Nu știu dacă te-ai căsătorit sau nu, dar NUNTA este un eveniment obligatoriu care urmează cererii în căsătorie acceptate. Am fost la socri să o cer și acolo în căsătorie. Am fost la ai mei să le cer acordul. Am primit OK-ul de la cei implicați și am început să organizăm nunta. Am vrut să fie un eveniment cât mai mic posibil. Am tăiat și noi de unde am putut dar nu am scăpat fără o petrecere de logodnă la socri și câțiva invitați „prieteni de familie”. Sunt un cavaler așa că am zâmbit în continuare și am înghițit gălușca.
Am fost și la biserică atât înainte de nunta cât și la nuntă, așa cum se face. Am promis solemn că o să fiu cu ea și la bine și la rău toată viața, am facut poze, inele, vacanță de miere și am ajuns apoi acasă de unde plecasem.
Eram oare la fel? Credeți că se schimbase ceva? Tu te-ai căsătorit?
Daca te-ai căsătorit sau urmează, dacă ești într-o relație, folosește acest moment să te gândești la ce înseamnă pentru tine căsătoria și relația. Ce înseamnă acceptarea alegerii tale sau neacceptarea ei de către familie sau de către comunitatea în care trăiești? Ce s-a întâmplat în tine dupa ce te-ai căsătorit? Ce a însemnat angajamentul căsătoriei pentru tine? Erai liber/liberă, în siguranță? Te-ai simțit sub presiune, forțat, sau totul a fost o bucurie sau undeva la mijloc? Nu știu, tu știi. Vezi!
