De ce m-am căsătorit cu aceeași femeie de 2 ori (partea a 3-a și ultima)

By decembrie 2, 2015Blog, Relatia de cuplu

Eram deci într-o relație pe care o întrerupsesem pentru că nu îmi mai iubeam partenera. Eram în plină căutare a fericirii mele oricare ar fi fost ea. Mă simțeam în sfârșit liber, așa liber cum fusesem înainte. La câteva luni distanță am dat peste o carte din aceea mică pe care o citești în metrou și pe care în alte condiții nici nu m-aș fi uitat pe ea:

„Arta de a iubi” de Don Miguel Ruiz (dați un google și acum o găsiti deja .pdf). Am început să o citesc și parcă era viața mea de când m-am căsătorit descrisă acolo. Citind-o m-am revăzut în biserică promițând că o să o iubesc și că o să ne ajutăm la bine și la greu toată viața?! Cum poți să promiți un sentiment? Apoi am văzut acea încărcătură care se adunase la logodnă și nuntă când toată famila vine acolo cu sentimente de bucurie amestecate cu teamă și traumele nevindecate ale fiecăruia în relațiile lui. Îi vedeam acum parcă sperând să nu treacă și copiii ăștia 2 prin ce au trecut ei cu relația lor. Am văzut brusc și aceasta parte și am înțeles motivul presiunii pe care am simțit-o din momentul nunții și până atunci.

Citind cartea am ajuns la o poveste scrisă în acea carte. Povestea era despre un bărbat care nu credea în iubire. El se plimba prin lume convingând oamenii că relațiile de cuplu sunt ca relația dintre un drogat și un dealer de droguri. Unul iubește mai mult și altul mai puțin. Unul îl controlează pe celălalt până cândva totul se destramă. Dragostea nu există, este doar o iluzie. Cei care rămân împreună dacă sunt întrebați și răspund sincer vor spune că „Am supraviețuit căsniciei”. Personajul din poveste întâlnește la un anumit moment o femeie care, ca și el, credea că dragostea nu există. Femeia i-a povestit cum ea a avut un iubit, s-au căsătorit, și-au jurat loialitate, respect, credință, a văzut cum își va împărți viața cu acel bărbat și cât de frumos o să fie. Ea era o soție credincioasă care s-a ocupat mai mult de copii, el mai mult de carieră. Totul era frumos însă timpul trecea și la un moment dat și-au dat seama că nu mai au nimic în comun. Nu se mai iubesc … Însă copiii au nevoie de un tată așă că au rămas împreună … copiii au crescut, au plecat, a plecat și ea din relație. Acum știe că dacă va începe o altă relație totul va fi la fel. Nu vrea să o ia de la căpat făcând aceași lucru și așteptând alte rezultate …

Bărbatul nostru este uimit, o ia în brațe și îi spune că da, dragostea nu există, noi doar o căutăm, ne deschidem inimile, devenim vulnerabili și în loc primim doar egoism … Cei doi s-au împrietenit și între ei s-a creat o relație frumoasă. Se respectau reciproc, nu știau ce este invidia sau gelozia, nu erau posesivi, nu doreau să se controleze unul pe celălalt. Timpul trecea, le plăcea să petreacă timp împreună și când nu erau împreună parcă le lipsea ceva … ei bine iată că descoperiseră dragostea adevarată, dragostea necondiționată. Într-o seară când stăteau așa și se uitau la un cer plin de stele, o stea, la care se uita el, începe să devină din ce în ce mai mare și să se așeze în palmele lui. El bucuros și emoționat i-o face ei cadou și ea, de teama măreției cadoului pe care el i-l făcuse, o scapă pe jos și steaua se sparge. Astfel magia se duce și singura dragoste adevărată dispare.

Poveste are în carte și o explicație (ce bineeeee). Steaua reprezenta bucuria, dragostea lui pentru ea și în momentul în care el i-o face cadou, o face pe ea responsabilă de dragostea lui pentru ea …

Atunci am făcut POC pentru că am văzut momentul în care am conștientizat că nu o mai iubesc pe Oltea. Am văzut că eu trăiesc în spațiul „Oltea, fă ceva ca să te iubesc din nou!” Am înțeles și am simțit în sfârșit ce înseamnă dragoste necondiționată. Am înțeles și simțit pentru primă oară în viața mea că dragostea este sentimentul MEU pe care EU aleg să îl dau sau nu. M-am simțit puternic. Dragostea nu mai era o slăbiciune pentru cineva drag. Dragostea a însemnat pentru mine, din acel moment în colo, puterea MEA de a iubi, de a oferi dragoste oamenilor. Este un cadou pe care eu pot să îl dau fără a aștepta ceva înapoi. Dragostea este a mea pentru oameni.

Să nu vă închipuiți că asta a fost și gata din secunda următoare o iubeam din nou pe Oltea. Nu, nu a fost așa. Din secunda următoare mi-am asumat această sursa de energie. Țin minte că în acea perioadă mergeam pe stradă și mă uitam conștient la oameni. Mă gândeam la viețile lor așa cum mi le puteam imagina din expresia feței lor, dintr-un zâmbet schițat sau dintr-un set de riduri. Stăteam și iubeam oamenii așa cum îi vedeam cerșetori, tineri, bătrâni … și nu mergea cu toți căci sunt și eu un om … am învățat că îmi pot da voie să nu iubesc pe cineva …

Într-o zi, la câteva luni distanță de la discuția de pe canapeaua maro, m-am dus la Oltea și am cerut-o pentru a 2-a oară în căsătorie. Nu mai eram un tânăr îndrăgostit care știe că este „bine” să îți ceri prietena în căsătorie. Nu mai eram un tânăr dispus să tolereze obiceiurile societății sau ale familiei legate de acest eveniment – căsătoria. Erau doar eu și ea. Eram un bărbat care alege să își trăiască relația de cuplu ia cu totul alt nivel. Am întrebat-o dacă vrea să se căsătorească cu mine și i-am mai spus că singurul lucru pe care i-l pot promite este: ACUM te iubesc și nu știu ce va fi mâine. Ea a acceptat fiindcă și ea învățase să dea cadou dragostea ei fără să aibă așteptări. De atunci și până acum am rămas împreună și avem 2 copii minunați, liberi și deplin exprimați. Habar nu am ce urmează dar știu că de fiecare dată când nu am putut să o iubesc sau când nu a putut ea să mă iubească am revenit la valorile noastre de dragoste necondiționată, libertate și expresie de sine și am plecat din nou împreună.

Mulțumesc!

Toate cuplurile ajung la un moment greu în relație. Este un moment de maturitate când cei 2 „tineri” care s-au îndrăgostit acum câțiva ani au crescut și nu mai au aceleași dorințe, aceleași nevoi. Unii spun că dragostea durează doar 3 ani. Eu spun că dragostea durează un timp după care ai de făcut o alegere. Treci la următorul nivel sau o iei de la capăt că poate de data asta merge.

Am mulți prietenii care au divorțat. Unii au început relații noi. Am vorbit cu ei, mi-au spus despre alegerile lor, despre căutările lor în ceea ce privește relațiile și îi înteleg perfect. Fiecare om face alegerile lui care i se potrivesc. Suntem atât de diferiți.

Eu vorbesc despre mine și despre alegerile mele. Dacă te inspiră ce am trăit și ce am făcut te rog să îmi scrii aici sau pe mesaje private. Îmi doresc să împart din experiența mea pentru a va inspira să vă găsiți echilibrul în relație și nu numai.

Iata aici ce urmează.

One Comment

Leave a Reply