Cum să faci bani pasivi în timp ce petreci la un festival.

By martie 19, 2018Bani

Astă vară am fost în Ungaria la Samsara 2017, un festival de-un fel. Undeva pe lângă lacul Balaton, într-un spațiu înconjurat de pădure, cu 3 scene în 3 poieni diferite. Trei-patru mii de bărbați și femei, mai toți tatuați și relaxați.

Aici, în acest loc plin de culoare aveam să observ cum ADN-ul antreprenorului face posibilă funcționarea businessului în orice spatiu. Mai mult, aveam să descopăr cea mai pasivă sursă de venit, făcută de un participant la festival, care cred că ar bate toate topurile de ingeniozitate și monetizare a unei idei. Simplă și eficace.
Iată cum am descoperit antreprenorul.
Noi am ajuns seara cu rulota la festival. Era ploaie și întuneric. Nu vedeam nimic. Am parcat-o în cel mai apropiat loc posibil și ne-am culcat. A doua zi când s-a făcut lumină și a ieșit soarele festivalul a început!

Zilele începeau în felul următor: te sculai dimineața și te duceai la dușuri. Dușurile erau un spectacol… Un podium unde te dezbrăcai și te spălai în timp ce ceilalți așteptau uitându-se la tine. Am făcut aici o poză la plecare ca să înțelegeți cum erau dușurile.

Apoi după ce plecai de la dușuri, în fiecare dimineață mergeam să mâncăm în zona chioșcurilor mobile de mâncare. Acolo puteai să cumperi de toate.
Mai puțin apă.
Apa era singurul lucru la care aveai acces fără bani. În diverse locuri erau niște containere uriașe cu apă. Lumea venea cu sticle pentru a-și lua câtă apă avea nevoie. Apa era suficientă însă nu și robinetele. Erau doar două, maxim trei robinete la fiecare container, deci întotdeauna era o mare coadă.
Și la dușuri era coadă însă acolo așteptam cu drag, uneori chiar îi lăsăm și pe cei mai grăbit să treacă în față.
Revin
În acea dimineață, după ce mâncasem în zona hioșcurilor mobile de mâncare, m-am așezat pe o bancă. Aici aveam să-l cunosc pe cel mai „antreprenor” al festivalului.
Cum stăteam eu și mă uitam la fluxul de oameni care treceau, îmi cad ochii pe ceva ce văzusem în zilele precedente însă mi se păruse inutil. Ei bine, îmi cad ochii pe o masă pe care erau mai multe bidoane cu apă. Oamenii se opreau, își turna apa in sticle, arunca bani într-un bidon mai mare și plecau fericiți mai departe.
What?!
Măi să fie. Am stat și m-am uitat și după câteva minute în care am studiat atent cum funcționa afacerea, am înțeles genialitatea antreprenorului care o pusese la punct.
Modelul afacerilor de succes are la bază trei componente: (1) găsește o problemă (2) oferă o soluție nouă (3) îți dă posibilitatea să plătești pentru ea. Iată cum era această afacere:
  • (1) problema
    Așa cum v-am mai spus, deși cantitatea de apă din festival era suficientă, nu erau suficiente robinete pentru a lua apă fără să aștepți mult timp
  • (2)soluția
    Antreprenor nostru pe lângă faptul că avem mai multe recipiente cu apă decât toate robinetele din acel festival, mai punea și arome în apă (portocale, salvie și multe altele). Added value!
  • (3) plata
    Probabil că ar fi avut probleme cu organizatorii dacă încasa bani prin vânzarea apei așa că a scris „DONATIONS”. E clar, nu e nimic obligatoriu, plătești dacă vrei!
Aș mai menționa câteva detalii, pe care te rog să le observi în poza de mai sus, detalii care mă fac să cred că pivotase de mai multe ori cu acel business
  • Avea pahare de plastic pentru cei care nu aveau la ei sticle și doar le era sete de o gură de apă
  • Avea o pâlnie pe masă pentru a turna ușor în sticle
  • Avea un furtun transparent cu leduri pentru ca seara lumea să îi observe taraba
  • Avea și  un nume mișto WATER BAR
Când credeam că tocmai mă uit la genialul antreprenor, omul din poza care stătea pe bancă în spatele water barul-ui, tocmai a apărut adevăratul proprietar. El a scurs tacticos într-un mic săculeț toți banii adunați în damigeana unde lumea dona. A mai umplut damigenele care se goliseră, a mai picurat aroma în două damigene și apoi a plecat.
LINIȘTE…
Seara am înțeles și rolul celor două bănci. Când se lăsa seara zona era foarte aglomerată nu că acum ziua și locurile de stat jos pe bănci erau foarte puține. Antreprenorul nostru pusese aceste două bănci în spatele tarabei lui. Erau poziționate nici prea aproape nici prea departe, astfel încât cei care treceau pe stradă să creadă că cei care stau pe bănci au legătură cu taraba și în același timp să simtă că se pot așeza dacă vor. Astfel de-acolo din stradă când mă mă uitam la cei care stăteau pe bănci puteam să jur că sunt cei care adună donațiile oferind oamenilor apă de băut. Am simțit cum în mintea mea apar involuntar povești care îmi justifică mie de ce oamenii de pe bancă ar avea nevoie de donații și de ce au făcut acest water bar …
TARE, NU? Cele două bănci erau de fapt scena pe care îi poftea antreprenorul nostru pe acesti actori involuntari care îi faceau marketing pasiv stârnind povesti mintea trecătorilor.
La acel festival, antreprenorul din mine s-a uitat și la alte business uri de-acolo și l-a găsit și pe cel care a fost locul 1 la vânzări și eficiență. Despre el o să vă scriu cu altă ocazie.

Leave a Reply