Eram într-o dimineață de sâmbătă doar cu partenera mea acasă. Seara dinainte ne culcaserăm foarte târziu. Fiecare venise acasă târziu din treburile lui și nu apucaserăm să vorbim deloc. Eu, ca de obicei, m-am dus în pat să citesc puțin înainte de culcare. Tot ca de obicei m-am trezit apoi pe la jumătatea nopții cu cartea frumos așezate lângă pat și veioza de mult stinsă. M-am întors pe o parte și am simțit-o pe partenera mea, lângă mine, cu picioarele reci, dormind adânc în prima fază a somnului. Am luat-o în brațe, am zâmbit și am adormit la loc.
Dimineața ea se dă jos din pat mult după ce eu îmi încep ziua. Mult după ce alerg, meditez și-mi scriu în jurnal. În acea sambătă s-a dat jos din pat când pregăteam ceva de mâncare. O așteptasem toată dimineața pentru că acea zi o pregătisem de ceva vreme. Copii erau la bunici și urma să stăm toată dimineața împreună. Simțeam o presiune, ca o emoție în coșul pieptului și din când în când simțeam nevoia să mă întreb oare cum o să fie. Chiar atunci s-a deschis ușa bucătăriei și a apărut cu telefonul în mâna încheind o conversație pe messenger și gata să-mi povestească o întâmplare din ziua anterioară. Ne-am așezat, am mâncat, am vorbit. Simțeam că încă nu este acolo, cumva încă nu își încheiase ziua anterioară. Eu eram acolo prezent la ea, la acel moment în care eram doar noi doi. Simțeam dorința în interiorul meu și mă uitam la ea. Ascultam dar nu puteam merge cu ea pe firul poveștii. Îi ascultam doar energia.
Mi-am așezat mâna pe inimă, pe coșul pieptului și l-am simțit acolo pe acel bărbat de acum câțiva ani care fusese copleșit de astfel de momente. Mi-am adus aminte de acel bărbat si de acele zile lungi, foarte lungi în care nu mai făcusem dragoste. Nici măcar sex nu mai făcusem. Tot de acele zile lungi, foarte lungi. Mi-am adus aminte de acele seri în bucatarie în care eram copleșit de dorință și încercam cumva sa ma conectez cu ea dar parcă nimic nu functiona. Mi-am adus aminte că vorbeam împreuna dar știam că nu pot schimba subiectul. Știam că nu-i pot propune să mergem în dormitor. Știam că nu o pot săruta brusc ca-n filme și s-o iau în brațe pasional. Trebuia altceva, dar la acel moment din trecut nu stiam ce anume.
L-am luat imaginar în brațe pe acel eu din trecut și i-am spus: „Te iubesc, Andrei, mă bucur că nu mai ești acolo.”
Într-adevăr nu mai sunt de mult acolo.
Acum, când mă uit la ea, o pot vedea dincolo de femeia care intrat în bucătărie copleșită de emoțiile pe care doar aici în spațiul acesta de siguranță, cu mine, le poate scoate.
Acum, spre deosebire de acum câțiva ani, când simt energia sexuală cum vibrează zona bazinului și a pelvisului, știu sa o las să circule și să imi ridice energia întregului corp.
Acum, spre deosebire de atunci, îmi văd partenera frumoasă chiar dacă îmi povestește lucruri cu al căror fir narativ nu mă conectez. Nu înseamnă că nu o ascult, înseamnă doar că sunt prezent acolo cu ce are ea nevoie în acel moment și nu neapărat cu povestea pe care o spune.
Acum, spre deosebire de atunci, mă bucur de energia mea sexuală masculina. Îmi place s-o simt. Îmi place să stau cu ea. Nu mai simt nevoia să o consum ci mai degrabă să o cresc.
Acum, spre deosebire de atunci, știu si admir frumusețea feminintații ei. Sunt prezent la formele și aromele ei delicate.
Acum, spre deosebire de atunci, trăiesc în spațiul meu de masculinitate care îmi dă luxul de a fi in armonie cu mine, cu sexualitatea mea, cu puterea mea de bărbat.
Acum, spre deosebire de atunci, îmi ascult instinctul meu masculin de prădător și nu mai stau cu ea de vorbă la masă așteptând ca ea să spună da. Acum, pur și simplu sunt acolo prezent deschizând spațiul în care energia ei feminină să se simtă invitată, apreciată, iubita. Este greu de pus în cuvinte însă practic, pentru mine, femeia vine doar cand este invitată si simte că poate alege. De când am învațat să creez astfel de invitații, diferența a fost uluitoare.
Acum, spre deosebire de atunci, nu o mai întâlnesc pe ea în bucătărie și apoi în pat ci cobor profund, în puterea energiei mele masculine și întâlnesc de acolo energia ei în cea mai frumoasă expresie. Când îmi țin partenera în acest spatiu, lucrurile vin de la sine.
Acest „acum” a-nceput cu câțiva ani în urmă și când mă uit la el văd sensul tuturor pașilor pe care i-am făcut ca s-ajung aici.
Știu unde am fost și cât de greu îmi era să trăiesc viața cu partenera dintr-un spațiu de supraviețuire în relație. Știu cat de greu îmi era când îmi simțeam masculinitatea spulberată de dorințe refuzate și prejudecăți pe care le căram încă din copilărie. Știu cat de greu mi-a fost să-mi aleg soția ca parteneră de viață. Știu cat de greu mi-a fost să-mi întâlnesc și înțeleg masculinitatea ca pe cea mai autentică expresie a mea. Știu cat de greu mi-a fost să înțeleg limbajul iubirii partenerii mele. Știu cat de greu mi-a fost să nu renunț la relație sperand că voi găsi ceva mai bun.
Știu pur și simplu pas cu pas tot ce-am făcut în acești 17 ani de relație ca să ajung să mă bucur de masculinitatea și sexualitatea mea.
Am scris în primul rând pentru mine cel de acum câțiva ani dar și pentru tine. Dacă te regăsești în știu si eu ce bucată a acestui text ia-ți timp pentru tine și vezi ce poți schimba. Eu voi continua sa scriu si să creez experiente pentru cupluri dar în mod special pentru bărbati.
Nu ezita sa îmi scrii ce a deschis în tine aceasta povestire. Ia-o ca pe contribuția ta la acest subiect!
Sunt în așteptare …
Photo by Tim Foster on Unsplash
