Sta in puterea ta sa schimbi o relatie

Iata un articol scris pentru eva.ro

Stă în puterea ta să schimbi o relație

De cele mai multe ori începem relația plini de dragoste și speranță că de data asta el sau ea este cel lângă care vom găsi tot ceea ce ne dorim. Că vom putea construi împreună o relație plină de încredere. Că ne vom simți liberi/libere. Că vom putea fi în continuare EXACT AȘA CUM SUNTEM!

Comments

comments

Aurolacul care mi-a multumit ca i-am facut ziua

 

Te-ai intrebat vreodata cat de mult din cine esti tu lasi sa se vada din afara?

Acum putin mai mult de 1 an era deja vara. Era o zi din aia in care nu e prea cald si parca ai vrea sa stai doar afara. Eram langa piata Universitatii la intersectia pe care o alesesem sa o traversam in cerc in urmatoarea jumatate de ora. Aveam portavocea in mana si ma pregateam sa dau startul Petrecerii de Pietoni (un eveniment marca Delivering Life). Tin si acum minte cum erau asezati in formatie cei de la Barbarossa Samba Grup gata sa inceapa ritmul. Se leganau usor pe picioare cu betele de la tobe in mana. In jurul lor participantii, tineri intre 25 si 35 de ani cu chef de distractie. Printre ei organizatorii cu pancarte pe care scria Petrecerea de Pietoni. Undeva in plan secund cativa curiosi.

Am dus portavocea la gura si START. Tobele au inceput sa bata si usor usor lumea a inceput sa mearga. La inceput usor, timid se ascundeau unii in spatele celuilat apoi cate unul mai indraznet incepea sa danseze. Totul era asa cum stiam, pe la tura a 3-a dansa toata lumea si trecatori de pe strada incepeau sa ni se alature.

Ma uitam la oameni si ii vedeam cum se opreau si ne pozau, ne zambeau si ne intrebau ce se intampla. Unii mai timizi, altii mai jenati insa toti curiosi.

Ma intrebam, oare ce ii tine sa treaca strada in pasi de dans cu noi?

La un moment dat am observat un aurolac care se alaturase grupului nostru. Mic de statura, tuns probabil cu foarfeca de un amic. Cu un tricou cu dungi alb negre. NU stiu daca era baiat sau fata. L-am urmarit cateva secunde insa parea inofensiv asa ca l-am ignorat.

Inca cateva ture, multumirile de final, lumea entuziastmata care venea sa ne intrebe cine suntem si cand mai facem asta si usor usor evenimentul se incheie.

Dau sa plec dar ma stiga cineva:
– Domnu’, domnu’! Ma intorc, era chiar aurolacul.
– Da, ce este? Il intreb.
– Voiam sa va multumesc ca mi-a placut. Spune el uitandu-se undeva inspre strada.
– OK, daca te-ai simtit bine, ma bucur si eu pentru tine. Dau sa plec dar el ma opreste. Se uita exact in ochi mei.
– Domnu’, mie imi place sa dansez, mie imi place sa dansez si dansez pe strada insa lumea imi spune ca sunt nebun, rade de mine si de aceea eu nu mai dansez. Insa astazi a fost cea mai fericita zi din viata mea, am dansat pe strada si m-am simtit foarte bine si vreau sa va multumesc.
Mi-a intors spatele si a plecat.

Asa-i ca este cateodata greu sa faci ceea ce vrei sa faci? Asa-i ca ne obisnuim sa fim asa cum ne cere lumea si uitam cateodata cine suntem cu adevarat?

Mie acest om al strazii mi-a adus aminte de acest obicei al oamenilor de a fi pe placul celorlalti, de a nu iesi din rand prea mult. Da, chiar el …

Tu oare ce ce nu “dansezi pe strada” cand ai ocazia?

Mai vrei sa iti scriu?  –>> click aici <<–

Comments

comments

Garda jos! Ai curajul?

Te-ai batut vreodata asa, barbat cu barbat? Ai fost vreodata cu atata adrenalina in tine si cu atatia nervi incat sa spui ca acum il bati, il lovesti pe el, adversarul, cel care te enerveaza care iti provoaca starea in care esti in acest moment si din care nu mai poti iesi decat lovindu-l, nimicindu-l, facandu-l sa isi ceara scuse, sa cada in genunchi in fata ta, sa il zdrobesti, ahhhhh! Doar asa l-ai ierta pentru ce ti-a facut! Doar daca ajunge in genunchi in fata ta!

Continue reading Garda jos! Ai curajul?

Comments

comments

Scrisoarea de DRAGOSTE

Nu stiu cum a fost la voi sau cum este la voi acum insa eu am primit si am scris biletele si scrisori de dragoste. Tin si acum minte in copilarie emotia pe care o aveam cand primeam un biletel de dragoste. Era impaturit in multe pliuri si scris frumos cu pixul “te iubesc”.
Apoi timpul a trecut si biletelele erau din ce in ce mai lungi cu lacrimi si cu bucurie adunate acolo pe hartie. Le citeam pe nerasuflate si sentimentul ma fura si avea efectul unei o doze de droguri care te zmulge pentru ceva vreme din realitatea imediata si te poarta in ireal si utopic. Apoi cand reveneam il mai citeam o data si inca o data si cautam nuante ascunse ale mesajului, doar doar va mai continua, va fi mai lunga povestea din el.
Apoi cand am intalnit-o pe Oltea ii scriam SMS-uri pe care le-a pastrat pe un telefon multa vreme si apoi au disparut intr-o cartele pierduta sau schimbata.
Oare scrii scrisori si mesaje de dragoste doar cand esti proaspat indragostit?
Cum ar fi sa primim si sa scriem scrisori de dragoste si acum la varsta asta cand suntem in relatie de multa vreme? Cum ar fi sa le scriem nu doar la ocazii speciale, sa le scriem doar asa pentru ca iubim? Si cum ar fi sa le citim si sa le scriem cu emotia puternica a primei intalniri, a primei iubiri.
Eu sunt privilegiat pentru ca acum cateva zile am primit o scrisoare de dragoste, parca cea mai frumoasa de pana acum. O scrisoare in care, printre altele sunt asigurat ca sunt iubit “orice s-ar intampla”. Mi-au dat lacrimile cand am citit-o si i-am raspuns cu toata inima “da si eu te iubesc”.

Comments

comments

cine (varianta inspirationala)

Sunt un expert în a conecta oamenii cu bucuria vieții provocandu-i la dezvoltare personala prin metode experientiale inovatoare

M-am născut in 1975 in Bucuresti.

Mi-am petrecut 24 de ani în sistemul educațional românesc unde am invățat că părerea mea nu este importantă și că cea mai importantă și rasplătită activitate este reproducerea a ce ți s-a spus.

andrei-tudose  copy
Am părăsit România in 1999 cu dorința de a ajunge System Administrator intr-o mare corporație și m-am mutat in Germania ca proaspăt inginer in IT. Mi-am petrecut 6 ani acolo lucrând in corporații ajungând la Vodafone pe poziția dorită, pentru care plecasem din țară. Ajunsesem la linia de sosire dar simteam că nu este suficient. Parcă nu fusese visul meu …

Continue reading cine (varianta inspirationala)

Comments

comments